Rectita este o afecțiune caracterizată prin inflamația mucoasei rectului – segmentul final al intestinului gros, care se întinde de la colonul sigmoid până la canalul anal. Deși este adesea asociată cu simptome precum sângerări rectale, durere și senzație de defecație incompletă, rectita poate avea cauze variate și necesita o abordare diagnostică atentă. În lipsa tratamentului, această inflamație poate deveni cronică și poate duce la complicații digestive sau infecțioase.
Cauzele frecvente ale rectitei
Inflamația rectală poate fi declanșată de o serie de factori, de la infecții și boli inflamatorii intestinale, până la efecte adverse ale unor tratamente. Printre cele mai comune cauze se numără:
Infecțiile bacteriene, virale sau parazitare
Infecțiile cu Salmonella, Shigella, Chlamydia, Gonococ, Citomegalovirus (în special la pacienții imunodeprimați) sau cu paraziți precum Entamoeba histolytica pot duce la apariția rectitei. Aceste forme infecțioase apar mai ales în contextul igienei precare sau al contactului sexual anal neprotejat.
Bolile inflamatorii intestinale (BII)
Rectita ulcerativă este o formă localizată a colitei ulcerative, o boală inflamatorie cronică ce afectează mucoasa colonului și rectului. Boala Crohn poate de asemenea inflama rectul, în special în formele cu localizare ano-rectală.
Tratamentul radioterapic
Pacienții oncologici care urmează radioterapie în zona pelvină, de exemplu pentru cancer de prostată, uter sau vezică urinară, pot dezvolta rectită post-radioterapie. Aceasta apare din cauza iritației și leziunilor produse de radiații asupra mucoasei rectale.
Administrarea de supozitoare sau clisme
Utilizarea frecventă a unor supozitoare iritante, clisme sau laxative agresive poate produce inflamație locală, mai ales în cazul unor persoane cu mucoasă sensibilă sau deja iritată.
Alte cauze posibile
Rectita poate apărea și ca reacție adversă la anumite medicamente, în contextul unei ischemii locale (aprovizionare redusă cu sânge), al bolilor autoimune sau ca parte a sindromului de intestin iritabil cu componentă inflamatorie. În cazuri rare, poate fi asociată cu tumori rectale sau afecțiuni dermatologice (lichen plan, pemfigoid).
Simptomele rectitei
Manifestările clinice pot varia de la ușoare la severe, în funcție de cauza subiacentă și stadiul inflamației. Cele mai frecvente simptome includ:
- sângerare rectală (vizibilă pe hârtie sau în scaun);
- durere sau senzație de arsură la nivelul anusului;
- tenesme rectale (senzație de defecație incompletă);
- secreții mucoase sau purulente;
- diaree sau scaune frecvente, de volum mic;
- disconfort accentuat la eliminarea scaunului;
- în unele cazuri, febră și stare generală alterată.
Aceste simptome pot semăna cu cele ale altor afecțiuni anorectale (fisuri, hemoroizi, infecții perianale), de aceea este esențial un diagnostic corect. Dacă ai astfel de simptome, un consult de specialitate în cadrul unei clinici de proctologie din Baia Mare te poate ajuta să beneficiezi de un diagnostic rapid și un plan personalizat de tratament.
Investigații necesare pentru diagnostic
Diagnosticul rectitei presupune un consult proctologic și o serie de investigații care ajută la identificarea cauzei:
Examinarea clinică
Medicul poate detecta iritația mucoasei sau prezența sângerărilor externe. Tușeul rectal oferă informații despre sensibilitate, prezența unor formațiuni sau a sângelui.
Rectoscopia sau colonoscopia
Permite vizualizarea directă a mucoasei rectale și prelevarea de biopsii pentru analiză histopatologică. Este esențială în diferențierea între inflamație, infecție, neoplazii sau boală inflamatorie intestinală.
Analize de sânge și de scaun
VSH, proteina C reactivă, hemoleucograma și coprocultura pot orienta diagnosticul către o cauză infecțioasă sau inflamatorie. Se pot solicita și teste pentru bolile cu transmitere sexuală, în funcție de suspiciuni.
Opțiuni de tratament în funcție de cauză
Tratamentul rectitei se stabilește în funcție de etiologia confirmată și poate include atât terapii medicamentoase, cât și măsuri de susținere și modificări ale stilului de viață.
Rectita infecțioasă
Se tratează cu antibiotice, antivirale sau antiparazitare specifice, în funcție de agentul patogen identificat. Igiena locală riguroasă și evitarea contactelor sexuale în perioada acută sunt esențiale.
Rectita inflamatorie (colită ulcerativă)
Se recomandă tratamente antiinflamatoare locale și sistemice, precum mesalazina (sub formă de supozitoare, clisme sau comprimate). În cazurile mai severe se administrează corticosteroizi, imunosupresoare sau terapii biologice, sub supravegherea unui gastroenterolog.
Rectita post-radioterapie
Aceasta poate necesita tratamente topice calmante, suprimarea sângerărilor prin laser sau argon plasma coagulation, și în unele cazuri intervenții chirurgicale pentru complicații.
Alte forme
Dacă rectita este provocată de iritații locale, tratamentul constă în evitarea factorului declanșator și administrarea de creme calmante, unguente cicatrizante și băi de șezut. Suplimentarea cu probiotice și o dietă echilibrată pot sprijini refacerea mucoasei intestinale.
Când este necesară intervenția chirurgicală?
În majoritatea cazurilor, rectita se tratează conservator. Totuși, în cazurile de rectită severă, refractară la tratament sau care evoluează cu complicații (stricturi rectale, fistule, abces), poate fi indicată o intervenție chirurgicală pentru corectarea structurii rectale sau îndepărtarea zonei afectate.
Concluzie
Rectita este o afecțiune mai frecventă decât se crede, dar adesea confundată cu alte probleme digestive sau anorectale. Recunoașterea timpurie a simptomelor și stabilirea unui diagnostic corect sunt esențiale pentru alegerea unui tratament eficient. Indiferent de cauză, colaborarea între medicul proctolog, gastroenterolog și pacient asigură cele mai bune șanse de vindecare completă și prevenirea recidivelor.
Sunt Alexandru Ababei și sunt pasionat de content writing, publicitate online, SEO și Social Media Marketing. Lucrez de peste 10 ani în domeniul online și-mi place să ajut cât mai multe companii să atingă succesul prin serviciile mele.
